Acidulat.


Ma uit in oglinda si, dupa 19 ani de cand ma tot uit, mi se pare ca n-am nicio legatura cu fiinta pe care o vad. Tot nu m-am obisnuit cu ea. Cand eram mica, nu bagam in seama persoana asta, imaginea mea. Cand am crescut, si m-am vazut in film, am avut un soc. Nu, nu eram eu. Si m-am urat, cum spun eu, cauciucul. Apoi am intalnit un om care m-a intrebat: "Dar ce vezi cand te uiti la tine?"
Si am raspuns ca-mi vad toate defectele, toata uratenia, etc.
"Nu stii sa te uiti cum trebuie. Nu trebuie decat sa vezi bucuria din tine; sa stii sa o gasesti." . Replica lui mi-a schimbat viata. M-am acceptat.
In timp ce scriam asta, auzeam comentariile oamenilor... in capul meu: ia uite, ce scrie asta... M-am saturat de ce aud in jur, de toate banalitatile si vulgaritatie. Sunt bolnava de uratenia lumii si de rautatea din lume. De ce uratul are mai mare succes? Nu stiu. Nu pot crede oricum in urat.

Chopin. Da, si asta e adevarat, mi-er dor sa admir pe cineva. Vreau acasa...

Dor de cat de bine era...


Orice as face, nu pot sa inteleg timpul in care traiesc. Si tot incerc, si vad in jurul meu oameni depresivi care si ei incearca sa inteleaga sau sa accepte. Ni se spune tot timpul ca trebuie sa ne adaptam. La ce? Cum sa ma pot adapta la o lume urata si bolnava? Pentru ca ochii mei asa o vad, ca pe o lume pur si simplu bolnava. Nu, nu vreau sa fiu bolnava, nu, nu am cum sa ma adaptez si nu vreau deloc sa ma adaptez. Ar insemna sa ma aliniez la un sistem sau la o existenta sau la o realitate care pentru mine e stricata si nu are decat un singur drum, spre caderea totala. Nu. Mai bine raman pe dinafara, mai bine zbor din cand in cand si ma topesc in cer, mai bine scriu de nebuna cuvinte dupa cuvinte decat sa traiesc in si cu lumea pe care o vad.
Da, ar fi timpul sa ma opresc din lamentarile astea penibile...
Si acum, ce sa mai scriu., ar trebui, de exemplu... M-am oprit, fiindca pentru o clipa m-am vazut din spate cum stau turceste in pat, cu puloverul meu vechi albastru, cu cana de cafea langa pat, cocsata, ascultand muzica veche si scriind.
"O, Doamne, ce dor imi e de bine si de frumos."

Muzica veche, deci frumoasa. De ce tot ce are o istorie si un praf asezat imi place mai mult decat ce sclipeste? E un dat.