Friendship.

Prieteniile nu se măsoară în numărul de telefoane date.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de îmbrăţişări primite.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de ieşiri la băute.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de cuvinte schimbate.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de page-views-uri făcute.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de miştouri făcute împreună.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de copiuţe donate.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de ţigări date.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de chiuluri făcute împreună.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de impresii schimbate.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de critici făcute.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de haine împrumutate.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de complimente făcute.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de cunoştinţe comune.
Prieteniile nu se măsoară în numărul comun de melodii ascultate.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de filme văzute împreună.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de sleepover-uri.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de send file-uri date.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de minute petrecute împreună.
Prieteniile se măsoară în zâmbete.

Epilog - growing up sucks

Ma aflu in locul care pentru unii insemna locul unde se pot regasi, locul unde este sinele dansilor plecat, un loc unde picioarele o iau aiurea cand e vorba de dansul vietii. O continua stare de ameteala imbinata cu euforia specifica varstei adolescentine.. Da, cu asta se termina fiecare seara.Si o excursie prin paradisul imaginar , pe care il ascunzi de cand erai copil. Atat de vechi incat puteai sa te astepti sa iti gasesti stramosul, pe acolo, pe strazile imaginatiei tale mirobolante care tind sa se curbeze dupa fiecare halba de bere, din ce in ce mai accentuat. Un cos cu sperante putrede si o ata cu care fiecare-si coase destinul atat de bine stiut.Si totusi, in mod tragic, ata imprumuta miros de tutun ieftin si bere cu alcool cinspe la suta.Locul unde fiecare asteapta ca speranta lui din cosul bogat sa rumeneasca, sa reinvie. Sentimentul acela inaltator cand iti plimbi mainile in parul lui sau al ei. . Bucuria, exaltarea, entuziasmul. Trandafirii de mai, furati, ce ajung din mana-n mana pentru ca fiecare sa simta mireasma ce te incanta pe tine.Lacrimile varsate intr-un mod penibil in toaleta publica, infecta.Vorbele suflate de vant, undeva intre imbratisarile pasionale si rasul isteric. fiorul cu care fredonezi o piesa draga tie. O foaie pe care voi scuipa suflete si entitati. Un principiu de exaltare si un gand pervers de a-si insela destinul si implicit alesul. Gresit? Nu sunt in masura sa decid... Oameni colectionati in mreaja stilului celui mai detasat si libertin mod de a-si trai primaverile...Un sentiment pueril consacrat ce-ti perturba depresiile intr-un mod cum nu se poate mai fericit.Despre cum sa te ineci fumand sentimente. Despre cum sa plangi mult. Sa plangi pana iti seci simturile. Un pumn de vise spulberate deasupra loctiitorilor unor tragedii si o puzderie de sentimente spulberate , spanzurate cu grija de norii aflati deasupra locului cu pricina. Serile furtunoase de despartire. Petalele de trandafir presate in cartile de muzica. Un antic sceptru ce-l va tine fiecare in minte. Ganduri insolente, tineresti..Apoi somnul ce cuprinde spatiul si timpul, iar ieri va fi maine un azi de mult apus.. Si alte zeci de mici detalii cu valoare de epilog :)

Ploaie de toamna

"Ce ciudat e cand ploua, cum unii oameni se ascund, si altii se plimba ca si cum nu ar cadea stropi mari de apa din cer. Eu cred ca celor care se ascund le e frica sa nu li se intinda machiajul. Si mama se machiaza, si mereu il atentioneaza pe tata sa nu o sarute ca i se ia rujul. Da, asta trebuie sa fie."

Un copil de 14 ani, pe o banca in fata casei, se uita la trecatorii grabiti. Cerul era innorat, si stia ca atunci cand e cerul innorat va ploua. Si stia ca atunci cand ploua se intinde machiajul oamenilor, si de aceea ei se ascund.


"Ce ciudat e, cand ploua...de ce oare se ascund toti sub umbrele, nu e ca si cum nu ar face dus acasa dimineata, oare le e frica de apa? Poate e din cauza hainelor. Se uda. Se aduna pe corp si le arata formele. Deci hainele trebuie sa-ti ascunda corpul..."

Avea 14 ani si nu stia prea multe, dar ce stia era o siguranta, o descoperire valoroasa. La varsta asta afli cele mai multe adevaruri s-ar putea spune.

"Interesant cum atunci cand e soare afara poarta toti ochelari ca sa nu-i orbeasca lumina. La scoala ne-a spus ca soarele ajuta plantele sa creasca, si ca soarele da viata. Ei de ce se ascund de el? Mama imi spunea ca pe vremuri era rusinos sa te bronzezi, femeile purtau umbrele pentru soare, pentru ca pielea lor sa ramana alba. Acum, mergem toti la mare si ne facem negri ca un tuci. Acum e sanatos."

Era un copil de 14 ani, termina scoala generala, si inca avea o curiozitate nesatisfacuta in ceea ce priveste obiceiurile oamenilor. Erau destule pe care nu le putea intelege, si avea suficiente intrebari care faceau profesorii sa ii arunce priviri ciudate, si la toate primea invariabil acelasi raspuns : "Lasa ca o sa cresti mare si o sa vezi", zambeau ei impaciuitor.

"Si totusi nu inteleg de ce se ascund ei si de apa si de soare. Sunt unii totusi care se plimba prin ploaie. Ei sunt niste visatori. Mama spune ca or sa creasca. Toti crestem? Cand crestem nu mai visam inseamna. Dar eu as vrea totusi sa visez. Cand visezi poti face orice, poti merge oriunde. Poate cand visezi mergi prin ploaie si nu te uzi, si mergi pe la soare si nu te dor ochii."

Avea 14 ani, era un copil visator, spuneau profesorii. E bine, mai spuneau ei, are imaginatie. Asta e intotdeauna bine, s-ar putea spune.

asa ciudat cum cateva cuvinte insiruite pot spune atat de multe...Pot schimba soarta unui om.Il pot face sa traiasca vesnic.Il pot condamna la moarte.Il pot face fericit sau trist.Cuvantul e totul,e cheia usii ce da spre templul nemuririi...
Si ploua...


Green Day - Wake Me Up When September Ends
Asculta mai multe audio Muzica